|
 Acum o sută de ani, în mai 1915, apărea la Bacău revista „Orizonturi noi”, o publicație modestă, de formatul unui caiet școlar, dedicată mai ales tinerilor, „care, recunoscând că niciodată nu vor vedea orizonturi noi naturale, se vor resemna căutând orizonturi noi imaginative, dar cu putere de realizare în domeniul culturii”, așa cum spunea George Bacovia, inițiatorul acestei reviste, în articolul program. Nu a reușit poetul să tipărescă mai mult de trei numere, în mai, iunie și iulie, dar acestea sunt importante mai ales pentru faptul că ele găzduiesc opt texte semnate de George Bacovia. Peste mulți ani, în 1929-1930, poetul a realizat o nouă serie a revistei, de data asta la București. Aici publică două dintre cele mai importante poezii ale sale, „Cu voi” și „Liceu”, iar în editura cu același nume, „ORIZONTURI NOI”, își tipărește cel de al treilea volum de poezii, ”Cu voi”, București, 1930. |
|
În 1994 am reluat revista în noile condiții, în libertatea condiționată, uneori chiar bine supravegheată sau manipulată de după decembrie 1989. Revista aș fi dorit să fie o expresie a societății civile, societate care ar trebui să se construiască încă din școală.
Revista a apărut anual până la pensionarea mea, apoi a mai realizat patru numere Silvia Chesaru, un număr aniversar Roxana Roșu, iar Petru Heisu un număr de patru pagini dedicat sfințirii capelei din incinta liceului. Am dublat revista de o editură, cum a făcut Bacovia în 1930, unde au apărut câteva cărți, printre care și ediția a II-a a cărții mele „Introducere în poezie – o estetică in nuce”.
Acum, când aniversăm centenarul revistei lui George Bacovia, privesc cu nostalgie la primele numere ale revistei de după 1989. Primele două sunt tipărite în condiții precare, la o tipografie efemeră de lângă cimitir. Următoatrele două sunt tehnoredactate de revista „Viața băcăuană”, și ea la început de drum, într-o cămăruță din Casa de cultură. Abia cu numărul cinci rubricile, tehnoredactarea, coperta, selecția materialelor îmi aparțin. Am încercat să fac o revistă pentru elevi în toate sensurile. Prima pagină cuprinde portretul unei mari personalități din literatura română, dar și un text antologic. Urmează rubrici care au apărut număr de număr, precum pagina de educație religioasă, cronica literară, cenaclu, pagini de reportaj, texte despre Europa, multe scrise în engleză ori franceză, mari aniversări. Numărul dedicat lui Mihai Eminescu la aniversarea din anul 2000 a fost premiat de Minister cu o excursie la Viena, aproape în fiecare an revista s-a bucurat de aprecieri elogioase în presă. Dintre sutele de elevi care au semnat în paginile revistei cel puțin un nume, Vasile Baghiu, a intrat în literatură ca poet, romancier, eseist important. Efortul de a educa elevii pentru o iluzorie societate civilă s-a concretizat în programe precum „Forumul ONG-urilor școlare”, „Agroturismul”, „Tinerii – viitori politicieni”, ”Școala de la Sighet” etc. Într-un an am sărbătorit 10 Mai avându-l ca oaspete pe Neagu Djuvara, dar mulți alți oameni de cultură importanți au fost oaspeți ai noștri, au devenit membri de onoare ai societății noastre culturale, prezența lor în paginile revistei a ridicat mult valoarea publicației, care a fost mai mult decât o revistă școlară. Acum, când această serie a revistei „Orizonturi noi” a intrat în istorie, alături de seriile scoase în 1915 și 1929 de G. Bacovia, aștept cu strângere de inimă ca ștafeta să fie preluată de altcineva.
prof. Ioan NEACȘU
|
